Dovada  incontestabilă  ( evidentă  ,  simplă  și  clară )  a  faptului  că  Teoria  Relativității  ,  a  lui  Einstein  ,  este  falsă  .  

000.)  Einstein's  grievous  errors:

1.)  dE/dt=F*v  ( Derivarea  greșită  a  lui  Einstein  )

1.)  dE/dt=F*v  ( Einstein's wrong derivative )

Einstein  said  ( a  spus ) : - „ dE/dt=F*v ”

[ F=dp/dt=d(mv)/dt, dE/dt=F*v=(dp/dt)*v=[d(mv)/dt]*[v]=[dm/dt)v+m(dv/dt)]*[v]

=(dm/dt)v²+mv(dv/dt)=(dm/dt)*v²+(m/2)*[d(v²)/dt]

=(dm/dt)*v²+(m/2)*[(2m₀²c²)/m³]*(dm/dt)=(dm/dt)*[v²+m₀c²/m²]

=(dm/dt)*[v²+c²(1-v²/c²)]=(dm/dt)*[v²+c²(1)-c²v²/c²)]=(dm/dt)*[v²+c²-v²)]

=(dm/dt)c² => dE/dt=(dm/dt)c² => E_c=mc²-m_oc² ( m_vc²=m₀c²+m₀v²/2 ) => E_v=m_vc²  ]

Physics  says: - „ E=F*l ”

Matematics says: - „ dE/dt=d(F*l)/dt=(dF/dt)*l +F*(dl/dt)=(dF/dt)*l+F*v ”

 dE/dt=(dF/dt)*l+F*v  (mathematics correct  derivative )

2.)  {1/[1-β²]^(1/2)}={[1+(1/2)*β²]} ( Falsa  egalitate  a  lui  Einstein  )

2.)  {1/[1-β²]^(1/2)}={[1+(1/2)*β²]} ( Einstein's false equality )

 Einstein  said  ( a  spus ) : - „  m_v=m₀/(1-v²/c²)^1/2  &   m_vc²=m₀c²+m₀v²/2   ”

 [    m_v/m₀=1/(1-v²/c²)^1/2  &  m_v/m₀=1+(1/2)(v²/c²)  ;

k_m=1/(1- β²)^1/2   &  k_m=1+(1/2)( β²)  ;

1/(1- β²)^1/2=1+(1/2)( β²)  ]

 Matematics says: - „ {1/[1-β²]^(1/2)}≠{[1+(1/2)*β²]} ”

{1/[1-β²]^(1/2)}≠{[1+(1/2)*β²]} (mathematics correct inequality )

 3.) c=unic  ( Greșeala  lui  Einstein  cu  privire  la  viteza  luminii )

3.) c=unique  (Einstein's mistake about the speed of light )

Einstein said  : - „  c_(Sv)=c_(O0)=c=1/{(ε₀μ₀)^(1/2)} ”

Maxwell  said: - „ c=1/{(εμ)^(1/2)} ”

Matei  says  ( spune ) : - „ c_(Sv)=1/{(ε₀μ₀)*(ε_Svμ_Sv)}^(1/2)  &  c_(O0)=1/{(ε₀μ₀)*(ε_O0μ_O0)}^(1/2) ,

( c_(Sv)≠c_(O0) , c_v=f(v) )

c_i=√(ε_iμ_i) ; c_i≠f(c±v_i) ; c_i=f(ε_i , μ_i) ;

      ε_i=f(v) ; μ_i=f(v) ; c_i=f_c[f_ε(v) _, f_μ(v)]  ”   …

 The  Theory  of  Relativity  and  Uncertainty  expresses  the  imagining  from  the  mind  of  the  relativistic  observer  ,  about  the  surrounding  reality  . 

 Teorie  Relativității  și  Incertitudinii  exprimă  ceea  ce  își  închipuie  un  relativist  ,  deci  iluzia  pe  care  o  are  un  relativist  ,  cu  privire  la  evenimentul  pe  care  îl  observă  ,  deci  din  calitatea  de  observator  ,  nu  ceea  ce  se  întâmplă  de  fapt  în  cadrul  evenimentului  în  care  este  implicată  o  sursă  reală  . 

c_i=√(ε_iμ_i) ; c_i≠f(c±v_i) ; c_i=f(ε_i , μ_i) ; ε_i=f(v) ; μ_i=f(v) ; c_i=f_c[f_ε(v) _, f_μ(v)]

 That's the huge error!:

c=unique ( unique for all inertial reference systems )

The cancer of the physics is the principle of light speed constancy.  

This is the beginning of the chain of errors that constitutes the Theoy of Relativity and Uncertainty !

 

Title:    Physics, Between Fiction and Reality

          ( Fizica, Între Ficțiune și Realitate )

00.    ) Authors:  Jesus Christ  &  Ion  D.  Matei   (from Romania)  ( independent)

01.    ) License

Protected ideas! All rights reserved! © 2024 Ion D. Matei (08-08-1963) Romania      

This work is licensed under CC  BY   0.4  International License

(Creative Commons Attribution  0.4  International License)

02.    ) Abstract:

    Here is written about:

     a new and shocking scientific discovery, consisting of simple, clear, multiple, obvious and undeniable scientific evidence, evidence obtained and by theoretical analysis of the mathematical formulae that are in the foundation of the Theory of Relativity (Einstein's), and therefore, of the quantum mechanics etc., and which shows that the physics of the last century is wrong, being a fantasy without any connection with reality (the proof of the falsity of the Theory of Relativity and Incertitude;)   

the basic principles of the true unified theory of matter;

the truth about: photons, mass, speed of light, postulates  ...  &

bilaterality of the:  

physics (null-universe and infinite-universe);

universe (eletro-cosmos and magneto-cosmos);

matter (substance and light);

manifestation of the substance (bodies or corpuscles and waves or nothing);

photons situation (ε=ct. & μ=ct. or ε=var. & μ=var.);

influence of change of inertial reference system… 

    Mathematics, elementary mathematics, says: ntary mathematics, says:

„The Theory of Relativity (of Einstein) is false!” It's a fantasy.

           Fizica, Între  Ficțiune și Realitate

 ( © 2024 Ion D. Matei (08-08-1963) Romania      CC: BY-NC-ND-NU 0.4+ International License ))

001.)  Dovezile falsității Teoriei Relativității și Incertitudinii

002.)  Baza adevăratei teorii unificate a materiei

002.00.) Contradicția

002.01.)  Bilateralitatea fizicii (universul nul și universul infinit)

002.02.)  Bilateralitatea Universului (electro-cosmos și magneto-cosmos)

002.03.)  Bilateralitatea  materiei (substanța și lumina)

002.04.)  Bilateralitatea manifestării substanței (corpuri sau corpusculi & unde sau nimic)

002.05.)  Bilateralitatea influenței schimbării sistemului inerțial de referință…

002.06.)  Bilateralitatea situației fotonilor (ε=ct. & μ=ct. sau ε=var. & μ=var.)

002.07.)  Fotonii

002.08.)  Viteza luminii.

002.09.)  Postulatele

003.) Încheierea

004.) Concluzii:

 001.) Dovada falsității Teoriei Relativității

β=(v/c) , σ=(1-β²)^1/2 & k=ct. : ↑                      .  ,

 (  (S_v)  ★  → ~ → ☺  (O₀)  )

                   Realitatea  spune  :

      Pentru  electron  și  proton  :  m=constant  ,  v=variabil

   E_v=mv²/2  ( variabil )  ;  v=u=√(2E_v/m)  ( constant )  ;  Δv=(u±w)

      Pentru  foton  :  h=constant  ,  ν=variabil

   E_v=hν  ( constant )  ;  v=c_i=√(ε_iμ_i) ( variabil )  ;  Δv=(c_i±w)

  0. => 1. => 2. => 3. => 4. => 5. => 6. => 7. => 8. => 9. => 10.

?!.) 

Einstein: - „ c_(Sv)=c_(O0)=c=1/{(ε₀μ₀)^(1/2)} , m_v=m₀/σ , p_v=m₀v/σ , E_v=m₀c²/σ ”  

Minkowschi: - „ s²={(x²+y²+z²)-c²t²} ”

Lorentz(&Co.):

„ x=c*t  &  x'=c*t'  , x=k(c+V)t'  &  x'=k(c-V)t   , x=k(x'+Vt')  &  x'=k(x-Vt)  

x_v=(x₀-vt₀)/σ, x₀=(x_v+vt_v)/σ, t_v=(t₀-(v/c²)x₀)/σ, t₀=(t_v+(v/c²)x_v)/σ ,

Δt_v=Δt₀/σ, Δl_v=Δl₀*σ , (u_y0)={(u_yv)*σ}/{1+(v*u_xv)/(c²)} , (u_z0)={(u_zv)*σ}/{1+(v*u_xv)/(c²)},

(u_x0)={(u_xv+v)/{1+(v*u_xv)/(c²)} ”

de Broglie: - „ λ_v=(h/m₀v)*σ ”…

Matei: - „ s_Ui(r)=t(v/c)*c  &  s_Un(i)=t(c/c)*c[(±i)(1-v²/c²)^1/2]

v_i=0 => m₀, p₀, x₀, y₀, z₀, t₀, l₀, Δt₀, Δl₀, u_x0, u_y0, u_z0, E₀, … ;  

v_i=v => m_v, p_v, x_v, y_v, z_v, t_v, l_v, Δt_v, Δl_v, u_xv, u_yv, u_zv, , E_v … 

   a.)  (   Fizica Universului  nul  ( Univeslul  imaginar ) ) =>

m_v=m₀/σ => real (v<c), imaginar (v>c) ; O.K. !

p_v=m₀v/σ => real (v<c) , imaginar (v>c) ; O.K. ! 

Δt_v=Δt₀/σ => real (v<c), imaginar (v>c) ; O.K. !

Δl_v=Δl₀*σ => real (v<c), imaginar (v>c) ; O.K. !

E_v=m₀c²/σ => real (v<c), imaginar (v>c) ; O.K. !

x_v=(x₀-vt₀)/σ => real (v<c), imaginar (v>c) ; O.K. !

x₀=(x_v+vt_v)/σ => real (v<c), imaginar (v>c) ; O.K. !

t_v=(t₀-(v/c²)x₀)/σ => real (v<c), imaginar (v>c) ; O.K. !

t₀=(t_v+(v/c²)x_v)/σ => real (v<c), imaginar (v>c) ; O.K. !

λ_dB=(h/m₀v)*σ, => real (v<c), imaginar (v>c) ; O.K. !

m_vx=m₀/σ_vx ; m_vy=m₀/σ_vy ; m_vz=m₀/σ_vz => real (v<c), imaginar (v>c) ; O.K. !

=> m_vx≠m_vy≠m_vz≠m_vxyz    ???  K-o. !

p_vx=p₀/σ_vx ; p_vy=p₀/σ_vy ; p_vz=p₀/σ_vz => real (v<c), imaginar (v>c) ;

=> p_vx≠p_vy≠p_vz≠p_vxyz 

λ_dB=(h/m₀v)*σ, => real (v<c), imaginar (v>c) ; O.K. !

=> λ_dBvx≠λ_dBvy≠ λ_dBvz≠λ_dBvxyz  ???  K-o. ! …

(u_y0)={(u_yv)*σ}/{1+(v*u_xv)/(c²)} => real (v<c), imaginar (v>c) ; O.K. !

(u_z0)={(u_zv)*σ}/{1+(v*u_xv)/(c²)} => real (v<c), imaginar (v>c) ; O.K. !

(u_x0)={(u_xv+v)/{1+(v*u_xv)/(c²)} => real (v<c) & real (v>c) ???  K-o. !    &

s²={(x²+y²+z²)-c²t²} imaginar (v<c), real (v>c) ; O.K-K-o. ! … ( Invers ?! ) 

(( d=v*t  ,  s²={(x²+y²+z²)-c²t²} => s²={d²-c²t²} => s²={v²t²-c²t²} =>

s²={(v²-c²)t²} => s²={-(c²-v²)t²} => s²={i²(c²-v²)t²} => s={±it*(c²-v²)^(1/2)}  )) 

  s=(±i*t)*(c²-v²)^(1/2) => imaginar (v<c), real (v>c) ;  without concordance with all :

(((s=(±i*t)*(c²-v²)^(1/2))))          ((((( ”i” ))))) ( Universul  nul  (imaginar) )

   b.)  (   Fizica  Universului  real  ( Universul  infinit ) ) =>

m_v=m₀ => real (v<c), real (v>c) ; 

p_v=m₀v => real (v<c), real (v>c) ;

Δt_v=Δt₀ => real (v<c), real (v>c) ;

Δl_v=Δl₀ => real (v<c), real (v>c) ;

E_v=m₀v²/2 => real (v<c), real (v>c) ;

x_v=(x₀) => real (v<c), real (v>c) ;

x₀=(x_v) => real (v<c), real (v>c) ;

t_v=(t₀) => real (v<c), real (v>c) ;

t₀=(t_v) => real (v<c), real (v>c) ;

m_vx=m₀; m_vy=m₀ ; m_vz=m₀ => real (v<c), real (v>c) ;

=> m_vx=m_vy=m_vz=m₀

p_vx=p_vx ; p_vy=p_vy ; p_vz=p_vz => real (v<c), real (v>c) ;

=> p_vx≠p_vy≠p_vz≠p_vxyz 

λ_dB=∞, => real (v<c), real (v>c) ;

=> λ_dBvx=λ_dBvy= λ_dBvz=λ_dBvxyz=∞

 (u_y0)={(u_yv)} => real (v<c), real (v>c) ;

(u_z0)={(u_zv)} => real (v<c), real (v>c) ;

(u_x0)={(u_xv+v)} => real (v<c) & real (v>c)  

s²={(x²+y²+z²)} ( Pitagora ) =>

  s=(±1*t)*v => real (v<c), real (v>c) ;  in concordance with all  : 

(((s=(±1*t)*v)))      ((((( ”1” )))))  ( Universul  infinit  (real)  )

=> Non-

s²={(x²+y²+z²)-c²t²}, x_v=(x₀-vt₀)/σ, x₀=(x_v+vt_v)/σ,

 t_v=(t₀-(v/c²)x₀)/σ, t₀=(t_v+(v/c²)x_v)/σ, Δt_v=Δt₀/σ, Δl_v=Δl₀*σ,

(u_y0)={(u_yv)*σ}/{1+(v*u_xv)/(c²)}, (u_z0)={(u_zv)*σ}/{1+(v*u_xv)/(c²)},

(u_x0)={(u_xv+v)/{1+(v*u_xv)/(c²)}, m_v=m₀/σ, E_v=m₀c²/σ,

p_v=m₀v/σ, λ=(h/m₀c)*(c/v)*σ,    

 ( FALSE ! )

00.)    

Pasul  (Treapta)  0.)  :  Viteză  unică  : 

Einstein: - „ c_(Sv)=c_(O0)=c=1/{(ε₀μ₀)^(1/2)} ,

Matei: - „ c_(Sv)=c_(O0)=c=1/{(ε₀μ₀)^(1/2)} (Einstein's mistake about the speed of light

c_(Sv)=1/{(ε₀μ₀)*(ε_Svμ_Sv)}^(1/2) &

 c_(O0)=1/{(ε₀μ₀)*(ε_O0μ_O0)}^(1/2) , ( c_(Sv)≠c_(O0) , c_v=f(v) ) (Maxwell) 

c_i=√(ε_iμ_i) ; c_i≠f(c±v_i) ; c_i=f(ε_i , μ_i) ; ε_i=f(v) ; μ_i=f(v) ; c_i=f_c[f_ε(v) _, f_μ(v)]

=>      c_(Sv)=c_(O0)           FALSĂ ”

Michelson: - „(2/c)[l₂/(1-v²/c²)-l₁/√(1-v²/c²)]-(2/c)[l₂/√(1-v²/c²)-l₁/(1-v²/c²)]≈(2l/c)*(v/c)²=0”

Matei: - „ ε_ρ1=ε_ρ2 ; μ_ρ1=μ_ρ2 , c₁=c₂=c     

=>  (2/c)[l/√(1-0/c²)-l/(1-0/c²)]-(2/c)[l/(1-0/c²)-l/√(1-0/c²)]=0

=>    (2l/c)*(v/c)²    FALSĂ ” (inutilă)     

Fizeau: - „ [(4ln2)/(λ)]=0 => (c_av-v_hν)=(c_0a-v_hν)=c ; v_hν =0 , c≠f(v) ”

Matei: - „ ( H₂O=a  , v_a=b  , r_b=ρ ) => Δt=(2l/c_(v+))-(2l/c_(v-))≈0

v_av≈v_a0≈v_a => ε_ρv≈ε_ρ0≈ε_ρ ; μ_ρv≈μ_ρ0≈μ_ρ0 => c_av≈c_a0≈c =>  

=>    [(4ln2)/(λ)]      FALSĂ ” (inutilă)     

=>  c_i=√(ε_iμ_i) ; c_i≠f(c±v_i) ; c_i==>  f(ε_i , μ_i) ; ε_i=f(v) ; μ_i=f(v) ; c_i=f_c[f_ε(v) _, f_μ(v)]

=> c_(Sv)=c_(O0)=c=1/{(ε₀μ₀)^(1/2)}  ,  (  FALSĂ  ! )

0. , fals => 1. , 2. , 3. , 4. , 5. , 6. , 7. , 8. , 9. , 10      = false

01.)    

   #  Pasul (Treapta)  1.)  :  Transformările  Lorentz  : 

Lorentz: - „ x_v=(x₀-vt₀)/σ, t_v=(t₀-vx₀/c²)/σ, x₀=(x_v+vt_v)/σ, t₀=(t_v+vx_v/c²)/σ ”,

Matei: - „ c_(Sv)=c_(O0)=c=1/{(ε₀μ₀)^(1/2)} fals  !

   Din  c_(Sv)=c_(O0)=c=1/{(ε₀μ₀)^(1/2)} =>

 x_v=(x₀-vt₀)/σ, t_v=(t₀-vx₀/c²)/σ, x₀=(x_v+vt_v)/σ, t₀=(t_v+vx_v/c²)/σ  

   a.)   

(x_v-x₀)=(x₀-x_v)/σ+v(t₀-t_v)/σ & (t₀-t_v)=(t_v-t₀)/σ-[β²/vσ](x_v-x₀),

(x_v-x₀)/(t₀-t_v)=(v/σ)/[1-1/σ] & (x_v-x₀)/(t₀-t_v)=[1-1/σ]/[-β²/vσ ],

k_xt=(v/σ)/[1-1/σ] & k_xt=[1-1/σ]/[-β²/vσ ] =>  (v/σ)*[-β²/vσ ]=[1-1/σ]² => 

[-β²]={[σ-1]²} =>  [1-β²-1]=[σ²-2σ+1] => [σ²-1]=[σ²-2σ+1] =>

 [-1]=[-2σ+1] => [1]=[σ] => [1]=[σ²] => 1=[1-β²] => 0=[β²] => 0=[v/c] =>  v=0  !!! =>  

x_v=(x₀-0)/σ , t_v=(t₀-0)/σ , x₀=(x_v+0)/σ , t₀=(t_v+0)/σ =>  

x_v=x₀/σ , t_v=t₀/σ , x₀=x_v/σ , t₀=t_v/σ =>  σ=1 !!!    =>  σ_s=1 & σ_t=1

   b.)   

x_v(x_v+vt_v)=x₀(x₀-vt₀), (t_v+vx_v/c²)t_v=t₀(t₀-vx₀/c²);

x_v²+x_vvt_v=x₀²-x₀vt₀, t_v²+t_vvx_v/c²=t₀²-t₀vx_v/c²;

x₀²-x_v²=x_vvt_v+x_vvt₀, t₀²-t_v²=t_vvx_v/c²+t₀vx₀/c²;

(x₀²-x_v²)=v(x_vt_v+x₀t₀), (t₀²-t_v²)=(v/c²)(t_vx_v+t₀x₀) =>

(x₀²-x_v²)=(c²)(t₀²-t_v²), deci avem (x₀²-c²t₀²)=(x_v²-c²t_v²) =>

(x₀²-c²t₀²)=[(x₀-vt₀)/(1-v²/c²)^1/2]²-c²[(t₀-vx₀/c²)/(1-v²/c²)^1/2] ²;

(x₀²-c²t₀²)=[(x₀-vt₀)²/( 1-v²/c²)]-c²[(t₀-vx₀/c²)²/(1-v²/c²)];

(x₀²-c²t₀²)(1-v²/c²)=(x₀-vt₀)²-c²(t₀-vx₀/c²)²;

(x₀²-c²t₀²)(c²-v²)=(x₀-vt₀)²-(c²t₀-vx₀)²;

c²x₀²-c⁴t₀²-v²x₀²+v²c²t₀²=(x₀²-2x₀vt₀+v²t₀²)-(c⁴t₀²-2c²t₀vx₀+v²x₀²);

c²x₀²-c⁴t₀²-v²x₀²+v²c²t₀²-x₀²+2x₀vt₀-v²t₀²+c⁴t₀²-2c²t₀vx₀+v²x₀²=0;

c²x₀²+v²c²t₀²-x₀²+2x₀vt₀-v²t₀²-2c²t₀vx₀=0; (c²-1)x₀²-2vt₀(c²-1)x₀+v²t₀²(c²-1)=0;

x₀²-2vt₀x₀+v²t₀²=0, => (x₀-vt₀)²=0 & (x_v+vt_v)²=0.=>

x_v=0/σ & x₀=0/σ  ; t_v=(t₀-0*v/c²)/σ & t₀=(t_v+0*v/c²)/σ =>

t_v=(t₀)/σ & t₀=(t_v)/σ  => σ=1  !!!  => x₀=x_v, y₀=y_v, z₀=z_v, t₀=t_v. => σ_s=1 & σ_t=1

=>        x_v=(x₀-vt₀)/(1-v²/c²)^1/2,      t_v=(t₀-vx₀/c²)/(1-v²/c²)^1/2       

       x₀=(x_v+vt_v)/(1-v²/c²)^1/2,      t₀=(t_v+vx_v/c²)/(1-v²/c²)^1/2      FALSE  !  ” 

Newton: - „ x_v=x₀=x & t_v=t₀=t ”   

=> Non-

s²={(x²+y²+z²)-c²t²}, x_v=(x₀-vt₀)/σ, x₀=(x_v+vt_v)/σ,

 t_v=(t₀-(v/c²)x₀)/σ, t₀=(t_v+(v/c²)x_v)/σ, #  Δt_v=Δt₀/σ, Δl_v=Δl₀*σ,

 (u_y0)={(u_yv)*σ}/{1+(v*u_xv)/(c²)}, (u_z0)={(u_zv)*σ}/{1+(v*u_xv)/(c²)},

(u_x0)={(u_xv+v)/{1+(v*u_xv)/(c²)}m_v=m₀/σ, E_v=m₀c²/σ, p_v=m₀v/σ, λ=(h/m₀c)*(c/v)*σ,

 ( FALSE ! )

1. , fals => 2. , 3. , 4. , 5. , 6. , 7. , 8. . 9. . 10.    = false  &  0.    = falsă

02.)    

   #  Pasul  (Treapta)  2.)  :  Dilatarea  timpului  și  contractarea  spațiului  : 

Lorentz(&Co.): - „,”

Matei: - „x_v=(x₀-vt₀)/σ, t_v=(t₀-vx₀/c²)/σ, x₀=(x_v+vt_v)/σ, t₀=(t_v+vx_v/c²)/σ      false  !

   Din  x_v=(x₀-vt₀)/σ, t_v=(t₀-vx₀/c²)/σ, x₀=(x_v+vt_v)/σ, t₀=(t_v+vx_v/c²)/σ  =>

Δl₀=Δl_v/σ ,  Δt_v=Δt₀/σ  . 

σ=Δl_v/Δl₀=Δt₀/Δt_v => Δl_vΔt_v=Δl₀Δt₀  => Δl_v/Δt_v=k_lt     ??? ;  &

σ=Δl_v/Δl₀=Δt₀/Δt_v => Δl_v/Δt_v=σ²Δl₀/Δt₀  => u_v=σ²u₀   ??? ;  

=>  Δl_v/Δt_v=k_ltv     ??? ;  

{  a.)  u_v=σ²u₀ & (u_v-u₀)=v(u_vu₀/c²-1) => σ²u₀-u₀=v(σ²u₀²/c²-1) =>

σ²u₀-u₀=vσ²u₀²/c²-v => vσ²u₀²/c²+(1-σ²)u₀-v=0 =>

vσ²u₀²+(1-σ²)c²u₀-vc²=0 => u₀=f(v) ??? ;

   b.)  u₀=u_v/σ² & (u_v-u₀)=v(u_vu₀/c²-1) => vσ²u₀²+(1-σ²)c²u₀-vc²=0 =>

vσ²u_v²/σ⁴+(1-σ²)c²u_v/σ²-vc²=0 => vu_v²/σ²+(1-σ²)c²u_v/σ²-vc²=0 =>

vu_v²+(1-σ²)c²u_v-vc²σ²=0 => u_v=f(v) ??? ; =>  σ_s=1 & σ_t=1

 [ Einstein: - „ m_v=m₀/σ  & (p_v/p₀)=1/σ ”

Matei: - „1/σ=Δt_v/Δt₀ =Δl₀/Δl_v=m_v/m₀=p_v/p₀ =>

Δt_v/Δt₀ =m_v/m₀ => m_v/Δt_v=m₀/Δt₀ => m/Δt=k_mt => m=f(t) ???,

Δl₀/Δl_v=m_v/m₀ => m_v*Δl_v=m₀*Δl₀ => m*Δl=k_ml => m=f(l) ???,

Δt_v/Δt₀=Δl₀/Δl_v => Δt_v*Δl_v=Δt₀*Δl₀ => Δt*Δl=k_tl => l=f(t) ???,

Δt_v/Δt₀=p_v/p₀ => p_v/Δt_v=p₀/Δt₀ => p/Δt=k_pt => p=f(t) ???,

Δl₀/Δl_v=p_v/p₀ => p_v*Δl_v=p₀*Δl₀ => p*Δl=k_pl => p=f(l) ???,

m_v/m₀=p_v/p₀ => p_v/m_v=p₀/m₀ => p/m=k_pm => p=f(m) ???,

m=f(t) (relativitate) => m/Δt=k_mt => m≠f(t) (realitate) => m/Δt≠k_mt

m=f(l) (relativitate) => m*Δl=k_ml => m≠f(l) (realitate) => m*Δl≠k_ml

l=f(t) (relativitate) => Δt*Δl=k_tl => l≠f(t) (realitate) => Δt*Δl≠k_tl

p=f(t) (relativitate) => p/Δt=k_pt => p≠f(t) (realitate) => p/Δt≠k_pt

p=f(l) (relativitate) => p*Δl=k_pl => p≠f(l) (realitate) => p*Δl≠k_pl

p=f(m_v) (relativitate) => p/m=k_pm => p≠f(m_v) (realitate) => p/m≠k_pm

…

=>  Δt_v=Δt₀/σ & Δl₀=Δl_v/σ  &  m_v=m₀/σ & (p_v/p₀)=1/σ   (  FALSE  ! ) ”  

Newton: - „ Δt_v=Δt₀=Δt & Δl_v=Δl₀=Δl &/or m_v=m₀=m & p_v=p₀=p ”  ] }

2. , fals =>  3. , 4. , 5. , 6. , 7. , 8. . 9. . 10.    = false  &  0.  , 1.  = false

03.) 

   #  Pasul  (Treapta)  3.)  :  Compunerea  relativistă  a  vitezelor  : 

Einstein(&Co.): - „ (u_x0)={(u_xv+v)/{1+(v*u_xv)/(c²)} ”

Matei: - „ u₀={(u_v+v)/{1+v*u_v/c²} => v=(u₀-u_v)c²/(c²-u₀u_v) => Δv=(v_O-v_S)c²/(c²-v_Ov_S) =>  

Pentru îndepărtare (de ex. stele) : Δv_S1S2=(v_S1-v_S2)/(1-v_S1v_S2/c²) ; v_S1>v_S2) ; Δv_S1S2>0

Pentru apropiere (de ex. fotoni) : Δv_S2S1=(v_S2-v_S1)/(1-v_S2v_S1/c²) ; v_S2>v_S1) ; Δv_S2S1>0 =>

Pentru: v_S1=v_hν1 & v_S2=v_hν2 ; v_hν1=c & v_hν2=c or v_hν1=(+c) & v_hν2=(-c) =>

Δv_hν12=(v_hν1±v_hν2)c²/(c²±v_hν1v_hν2)=(c±c)c²/(c²±c²)=(1±1)c³/(1±1)c²)=c => (O.K. ?!)  K-o. !

Pentru: v_s1=nc, v_s2=kv_s1=knc =>

Δv=(v₁-v₂)c²/(c²-v₁v₂)=nc(1-k)c²/(c²-kn²c²)=nc(1-k)/(1-kn²)=c(1-k)/(1/n-kn)

Δv=c(1-k)/(1/n-kn) & n=∞ => Δv=c(1-k)/(0-∞)=0 => Δv_∞=0 ???  K-o. !

Pentru: k=(-1) => Δv=nc(1-k)/(1-kn²)=2nc/(1+n²) =>  

(n, Δv/c) => (0, 0), (1/5, 5/13), (1/4, 8/17), (1/3, 3/5), (1/2, 4/5), (1, 1),

(2, 4/5), (3, 3/5), (4, 8/17), (5, 5/13),  ???

Pentru: k=(1/2) => Δv=nc(1-k)/(1-kn²)=nc(1-1/2)/(1-n²/2)=nc/(2-n²) 

(n, Δv/c) => (0, 0), (1/5, 5/49), (1/4, 4/31), (1/3, 3/17), (1/2, 2/7), (1, 1),

(2, -1), (3, -3/7), (4, -4/14),  ???

Pentru: k=(2) => Δv=nc(1-k)/(1-kn²)=nc(1-2)/(1-2n²)=nc/(2n²-1) 

(n, Δv/c) => (0, -0), (1/5, -5/23), (1/4, -2/7), (1/3, -3/7), (1/2, -1),

(5/8, -20/7), ( 11/16, -88/7), (45/64, -1440/23),

(89/128, -11392/542), (181/256, -46336/14), (144815/204800, -29658120/2715),

(1,448155, -∞), (1,448156, +∞), (144816/204800, 296583168/3077), (91/128,

11648/178), (23/32, 48/17), (3/4, 6), (4/5, 20/7), (1, 1), (2, 4/5), (3, 3/17),

 (4, 4/31), (5, 5/49), (∞, 0) ???

=>    (u_v-u₀)=v(1-u_vu₀/c²)   ( FALSĂ  ! ) ”

Newton: - „(u_v-u₀)=v ” 

=> Non-

3. , fals =>  , 4. , 5. , 6. , 7. , 8. . 9. . 10.    = false  &  0. , 1. , 2. = false

04.) 

   #  Pasul  (Treapta)  4.)  :  Dependența  masei  de  viteză  : 

Einstein: - „ m_v=m₀/[1-(v²/c²)]^1/2 , p_v=p₀/[1-(v²/c²)]^1/2 (p_v=m_vv) ”

Matei: - „     (u_v-u₀)=v(1-u_vu₀/c²)   Falsă  !   ;

   Din  (u_v-u₀)=v(1-u_vu₀/c²) => m_v=m₀/[1-(v²/c²)]^1/2

E_cv=m₀v²/2 , E_cv=f(v,m_v) & p_v=f(v,m_v) => E_cv=m_vv²/2 & p_v=m_vv =>

a.)  

E_cv=m₀v²/2σ & E_cv=m₀v²/2 => σ=1 => p_v=m₀v ;

b.)  

Pentru m_0a=m_0b=m₀ & (+v_ia)=(-v_ib)=v =>

m₀₁v_ia+m₀₂v_ib=m_0abv_fab & m_0av_ia²/2+m_0bv_ib²/2=m_0fabv_fab²/2+E_Bang+E_Δm =>

(m₀-m₀)v=m₀v_fab  => v_fab=0  =>

(2m₀v²)/2=(2m₀)*(0)/2+E_Bang+E_Δm => m₀v²/σ=E_Bang+E_Δm =>

m₀v²=E_Bang & E_Δm=m₀v²/σ-m₀v² => E_Bang=kT & E_Δm=0 => m₀v²/σ-m₀v²=0 =>

1/σ-1=0 => 1/σ=1 => σ=1  !!! => σ_m=1

 [ Matei: - „F_STi=(G/r_i²)*(M_S0m_T0)/(σ_mi²) , r_i=v_Mm1T_Mmi/2π =>

F_ST1=(G/r₁²)*(M_S0m_T0)/(σ_m1²)=m_T0v_Mm1²/r₁σ_m1 => GM_S0=r₁σ_m1v_Mm1²

F_ST2=(G/r₂²)*(M_S0m_T0)/(σ_m2²)=m_T0v_Mm2²/r₂σ_m2 => GM_S0=r₂σ_m2v_Mm2²

GM_S0=r₁σ_m1v_Mm1²=r₁σ_m1(2πr₁/T₁)²=σ_m1(4π²r₁³/T₁²)

GM_S0=r₂σ_m2v_Mm2²=r₂σ_m2(2πr₂/T₂)²=σ_m2(4π²r₂³/T₂²)

σ_m1(4π²r₁³/T₁²)=σ_m2(4π²r₂³/T₂²) => σ_m1r₁³/T₁²=σ_m2r₂³/T₂² ;

σ_t1=σ_t2 ; σ_s1=σ_s2 ; σ_s1=σ_s2 => r₁=r₂, T₁=T₂ => σ_m1=σ_m2 => σ_m=1 => m₁=m₂=m₀

=>    m_v=m₀/[1-(v²/c²)]^1/2 , p_v=p₀/[1-(v²/c²)]^1/2   ( FALSE  ! )”   

Newton: - „  m_v1=m_v2=m₀ ”   ]

05.) 

   #  Pasul  (Treapta)  5.)  :  Echivalența  dintre  masă  și  energie  : 

Einstein: - „E_v=m_vc²

F=dp/dt=d(mv)/dt, dE/dt=F*v=(dp/dt)*v=[d(mv)/dt]*[v]=[dm/dt)v+m(dv/dt)]*[v]

=(dm/dt)v²+mv(dv/dt)=(dm/dt)*v²+(m/2)*[d(v²)/dt]

=(dm/dt)*v²+(m/2)*[(2m₀²c²)/m³]*(dm/dt)=(dm/dt)*[v²+m₀c²/m²]

=(dm/dt)*[v²+c²(1-v²/c²)]=(dm/dt)*[v²+c²(1)-c²v²/c²)]=(dm/dt)*[v²+c²-v²)]

=(dm/dt)c² => dE/dt=(dm/dt)c² => E_c=mc²-m_oc² ( m_vc²=m₀c²+m₀v²/2 ) => E_v=m_vc²

(( {1/[1-(β²)]}^(1/2)≡{1+(1/2)*(β²)}≡{[1+(β²)]}^(1/2)≡1/{1-(1/2)*(β²)} )) ”

Matei: - „ dE/dt=F*v  & {1/[1-β²]^(1/2)}={[1+(1/2)*β²]} False  !

   Din  dE/dt=F*v  & {1/[1-β²]^(1/2)}={[1+(1/2)*β²]} => E_v=m_vc²  .

   a.)  

{1/[1-(β²)]}^(1/2)≠{1+(1/2)*(β²)}≠{[1+(β²)]}^(1/2)≠1/{1-(1/2)*(β²)} ;

                 {1/[1-(v²/c²)]^(1/2)}=?={[1+(1/2)*(v²/c²)]} =>

                       {1/[1-β²]^(1/2)}=?={[1+(1/2)*β²]} =>

                            irațional=?=rațional

                β=1/3 =>     3/√8=?=19/18

                β=1/2 =>     2/√3=?=9/8

                β=1/1 =>         ꝏ=?=3/2

                β=2/1 => 1/√(-3)=?=3

                β=3/1 => 1/√(-8)=?=11/2

{1/[1-β²]^(1/2)}={[1+(1/2)*β²]} ( Einstein's false equality )

{1/[1-β²]^(1/2)}≠{[1+(1/2)*β²]} (mathematics correct  inequality )

   b.) 

Matei: - „ dE/dt=d(F*l)/dt=(dF/dt)*l +F*ds/dt=(dF/dt)*l+F*v

dE/dt=F*v  ( Einstein's wrong derivative )

dE/dt=(dF/dt)*l+F*v  (mathematics correct  derivative )

   c.) 

{ [  Bohr: - „ rp=nh/2π , p_v=m₀v => r=ε₀n²h²/πm₀e² & E_n=(-1)m₀e⁴/8h²ε₀²n² ” 

Matei: - „ p_v=p₀/σ => p_v=m_vv=m₀v/σ => p_v=f(m_v,v) => W_cinetic=f(m_v,v) =>

1.) W_cinetic≠m₀v²/2 => m_vc²=m₀c²+m₀v²/2 vs. p_v=p₀/σ  ;

2.) W_cinetic=m₀v²/2 , m_v=m₀/σ , p_v=m₀v/σ=m_vv => dW_cinetic=(m₀v²/2)'_v=m₀v=p₀ ,  p₀≠p_v  

3.) p_v=dW_cinetic/dv  =>

W_cinetic=∫p_vdv=∫m_vvdv=∫{m₀v/[1-(v/c)²]^1/2}dv => W_cinetic=m₀c{-[c²-v²]^1/2+c}≠(m₀v²/2)

=> p_v=m₀v => σ=1  !!! => σ_p=1 &/or σ_m=1 ] }

   d.) 

=>      E_c=m_vc²-m_oc²  (=> E_v=m_vc²  )      ( FALSE  ! )”   

Newton: - „ E_m=ct.   &   m_v=m₀=m ” 

06.)    

   #  Pasul  (Treapta)  6.)  :  Impulsul  fotonului  :

   p_c=hν/c     ( p_c=m_cc ) 

Matei: - „ E_c=m_vc²-m₀c²  (E_v=m_vc²)  &  m_v=m₀/σ  (p_v=m_vv)  False  ! ;   

   Din  E=m_cc²  ;  E=hν => hν=m_cc² => hc/λ=m_cc² => h/λ=m_cc => h/λ_c=m_cc   => p_c=h/λ_c  

   Pentru  două  medii  diferite  avem  viteze  diferite  :

E=m_c1c₁²  ;  E=hν => hν=m_c1c₁² => p_c1=h/λ_c1   & 

E=m_c2c₂²  ;  E=hν => hν=m_c2c₂² => p_c2=h/λ_c2   =>

ν₁=ν₂  ;  E₁=E₂  ;  c₁≠c₂  ;  λ_c1≠λ_c2   ;   p_c2≠p_c1

=>        p_c=h/λ_c     &  m_ν=0   ( FALSĂ  !  (imaginară)) ”

07.)    

   #  Pasul  (Treapta)  7.)  :  Unda  asociată  ”de  Broglie”  :

   λ_v=h/p_v    

Lorentz: - „ E_ν=hν ”

Einstein: - „ E_c=m_vc²-m₀c² (E_v=m_vc²) & m_v=m₀/σ  (p_v=m_vv) ”

de Broglie: - „E=m_vc²  ;  E=hν => hν=m_vc² => hc/λ=m_vc² => h/λ=m_vc => h/λ=p  

=> p=h/λ  => m_vv=h/λ  ( m_v=hν/c² => p_v=(m_vv)=(hν/c)=h/λ  ) => λ=(h/m_vv) ”

Matei: - „ E_c=m_vc²-m₀c²  (E_v=m_vc²)  &  m_v=m₀/σ  (p_v=m_vv)  False !  ;   

   Din E=m_cc²  ;  E=hν => hν=m_cc² => hc/λ=m_cc² => h/λ=m_cc => h/λ_c=m_cc   => h/λ_c=p_c  

=> p=h/λ  =>  p_v=h/λ  =>  m_vv=h/λ  => λ=h/m_vv  =>   λ_v=h/p_v 

&  Λ=h/m₀c  ,  Δp₁*Δx≥h/2π  &  r(m₀v)=n(h/2π)  vs.  λ=(h/m_vv) ;

( Compton  ,  Heisenberg  &  Bohr  vs.  de  Broglie )

=>       λ=(h/p_v)=(h/m_vv)        ( FALSĂ  ! (imaginar) ) ”

08.)    

   #  Pasul  (Treapta)  8.)  :  Lungimea  de  undă  Compton  : 

  Λ=h/m₀c 

Einstein: - „ E_c=m_vc²-m₀c² (E=m_vc²) &  m_v=m₀/σ  ”

de Broglie: - „ λ=(h/p_v)=(h/m_vv) ”

Compton: - „ Δλ=2(h/m₀c)*sin²(θ/2) ”

Matei: - „    E_c=m_vc²-m₀c² (E=m_vc²) &  m_v=m₀/σ  ,  λ=(h/p)  (imaginar)  False  !   ;  

   Din  E_c=m_vc²-m₀c²  ;  p=hν/c  ( λ=(h/p))  ;  m_v=m₀/σ  =>  Δλ=2(h/m₀c)*sin²(θ/2) 

&  Λ=h/m₀c  vs.  λ=(h/m_vv) ; ( Compton  vs.  de  Broglie ) 

=>       Δλ=2(h/m₀c)*sin²(θ/2)      ( FALSĂ ! (imaginar)  )  ”

09.) 

   #  Pasul  (Treapta)  9.)  :  Principiul  de  nedeterminare  : 

   ΔxΔp_x≥(h/2π) 

Heisenberg: - „ Δp₁*Δx≥h/2π  ”

Matei: - „    λ=(h/p)  fals  (imaginar) ”  ;   Din  λ=(h/p)   =>  Δp₁*Δx≥h/2π         

&  Λ=h/m₀c  &  r(m₀v)=n(h/2π)  vs.  λ=(h/m_vv) ;

( Compton  &  Bohr  vs.  de  Broglie )

=>      Δp₁*Δx≥h/2π        (  FALSĂ !  (imaginar) ) ”

10.)    

   #  Pasul  (Treapta)  10.)  :  Cuantificarea  Bohr  : 

   rp=n(h/2π) 

de Broglie: - „ λ=(h/p)  ( p_v=m_vv )   ”

Bohr: - „ rp=(nh/2π)  ( p_v=m₀v )   ”

Matei: - „    λ=(h/p)   fals  (imaginar) ;   Din  λ=(h/p)   =>  rp=(nh/2π) 

&  r(m₀v)=n(h/2π)  vs.  λ=(h/m_vv) ; ( Bohr  vs.  de  Broglie ) ”             

=>       rp=n(h/2π)           (  FALSĂ  !  (imaginar)) ”

         

  (((s=(±t)*v)))  vs.  (((s=(±it)*(c²-v²)^(1/2))))

 Universul  infinit  (real)  vs.  Universul  nul  (imaginar)   

             Fizica  fotografie  vs.  Fizica  caricatură

Newton&Co.  vs.  Einstein&Co.

    Matematica, matematica elementară, ca și realitatea, spune:

      „Teoria Relativității, a lui Einstein, este falsă.”

 002.)

(Bazele Adevăratei Teorii Unificate a Materiei)

002.00.) Contradicția

  0)  Printre multe altele, conform Adevăratei Teorii Unificate a Materiei: 

    Nu există absolut nici o contradicție între electrodinamică și mecanica newtoniană. Ecuațiile lui Maxwell, ale electromagnetismului, deci legile electrodinamicii, ale lui Maxwell, arată că viteza de deplasare (nu de propagare) a fotonului va fi viteza dată de relația c={1/[√(ε*μ)]}.

002.01) Bilateralitatea fizicii

+)   Fizica Universului infinit, deci a Universului real. (Fotografia)

s²=d² => d²=x²+y²+z² => s=(±d) => d=v*t => s=(±t)*v,

0≤v≤c => t_real=t, s_real=s, t_ireal=0, s_ireal=0.

c≤v≤ꝏ => t_real=t, s_real=s. t_ireal=0, s_ireal=0,

-)   Fizica Universului nul, deci a Universului imaginar. (Caricatura)

s²=d²–c²t² => d²=x²+y²+z², => s=(±t)(v²-c²)^(1/2), => d=v*t, => s=(±it)*(c²-v²)^(1/2),

0≤v≤c => t_real=0, s_real=0, t_ireal=t, s_ireal=s.

c≤v≤ꝏ => t_real=t, s_real=s, t_ireal=0, s_ireal=0.

002.02.) Bilateralitatea Universului

   Singurele câmpuri existente în Universul (capabile să exercite forțe) sunt:

 câmpul electric (E, D, ε) => cosmosul electro-material

 câmpul magnetic (H, B, μ) => cosmosul magneto-material

   Cele două cosmosuri ale Universului Material (cosmosuri paralele) sunt invizibile, unul, față de altul.

002.03.) Bilateralitatea materiei (substanță și lumină)

Materia, existând în spațiu și în timp, și, manifestându-se prin schimb de energie, este alcătuită din:

 substanță (electroni și de protoni (eventual și neutroni și nuclee)) și din lumină (fotoni).  

 Constanta care definește înmagazinarea (aparentă, relativă) de energie în substanță (electroni și protoni) este denumită masă (m), variabila fiind viteza (E_c(s)=(m₀v²/2), masa (mass) definind inerția substanței (cinetică); iar

 Constanta care definește înmagazinarea (aparentă, relativă) de energie în lumină (fotoni)

este denumită hasă (h), variabila fiind frecvența (E_o(l)=hν), hasa (hass) definind inerția luminii ((pseudo-)oscilantă).

    Inerția definește relativitatea, deci definește păstrarea stării relative avute

(fie ca viteză, în cazul substanței; fie ca frecvență, în cazul luminii),

adică indică faptul că procesele fizice se desfășoară

identic, în propriile sisteme de referință ale corpurilor, și

similar, în sisteme de referință inerțiale similare.

Masa este o caracteristică, nu o sarcină gravitațională similară sarcinii electrice.

Masa nu depinde de viteză, ci de densitatea de câmp (electrico-magnetic). 

Spațiul  este  absolut. Timpul este absolut. Se  modifică  posibilitatea  de  accelerare  ,  nu  masa  . Nu  F=m_v*a  ,  ci  F=m*a_v  !  Masa nu este proporțională cu energia .  Masa nu depinde de viteză .  Masa și energia exprimă realități diferite și independente . 

002.04.) Bilateralitatea manifestării substanței (corpuri sau corpusculi și unde sau nimic), 

Materia se manifestă

   atât corpuscular (conform teoriei corpusculare, dacă o privim ca pe corpuri, deci corpuri care interacționează între ele individual, deci dacă o analizăm granular);  

   cât și ondulatoriu (conform teoriei ondulatorii a radiației, dacă o privim ca radiație, deci radiații care interacționează între ele la comun (fiind făcute dintr-un număr mare de particule punctiforme cu acțiune colectivă.), deci dacă o analizăm statistic). 

   În Univers nu există unde, ca manifestări individuale, ci doar ca manifestări ale grupurilor de particule individuale, ceea ce este cu totul altceva. La nivel de atom nu există nici unde, nici mișcări ondulatorii.  

Există procese ondulatorii, dar nu există unde.

Apoi, ce anume exercită mișcarea ondulatorie, în cazul particulelor elementare? În cazul fotonilor, execută ceva mișcare ondulatorie? Nu! Deși fotonul are o formă, deci un aspect, de undă, la fel ca și un banal șurub, el se deplasează, în spațiu și timp, fără să i se modifice forma pe care o are, formă pe care o are încă de la emiterea sa, și până la absorbția sa de către un dipol, dacă nu se modifică permitivitatea (cea electrică) și permeabilitatea (cea magnetică), evident, adică absolut nimic din foton nu oscilează, nu vibrează, nu se modifică etc., exact la fel ca la un șurub aruncat cu o praștie. La electron și la proton, deci și la neutron, la fel ca la un glonț tras cu o armă de foc, cu atât mai puțin. Diferența dintre un foton și un electron (ori un proton) este exact ca diferența dintre un șurub și un glonț. Dacă absolut nimic nu se modifică, deci, dacă absolut nimic nu oscilează, unde este unda? Nicăieri! Toate particulele elementare (fotoni, electroni și protoni) sunt corpusculi, nu unde. Celelalte presupuse particule elementare nu există în realitate, discuția în ceea ce le privește pe ele neavând absolut nici un rost. De ce nu există este o altă discuție.

Deci? Care este natura undelor asociate particulelor? Ce fel de materie este cea care oscilează? Niciuna!  

Fără o natură materială, deci fără ceva concret, material, care să oscileze, nu există unde. Fie că vorbim despre electroni sau protoni: Ce este variabil în timp și spațiu? Nimic !  Pentru ca să existe o undă, ceva trebuie să unduiască. Ce unduiește, în cazul electronului și protonului? Nimic! Prin urmare, undele asociate particulelor elementare sunt doar o banală închipuire. Fie și doar atât știind și este mai mult decât suficient pentru a putea spune, cu maximă îndreptățire, că fizica cuantică este o nerozie, fie ea și una genială din punct de vedere matematic.

002.05.) Bilateralitatea influenței schimbării sistemului de referință inerțial

     În ceea ce privește substanța, schimbarea vitezei (prin ciocnire…), ca stare obiectivă, sau schimbarea sistemului de referință inerțial, ca stare subiectivă, corespunde modificării energiei relative a substanței, ca energia cinetică ΔW_v={(m/2)*(Δu)}, unde u=(v²); iar

     în  ceea  ce  privește  lumina  ,  schimbarea  sistemului  de  referință  inerțial  ,  ca  stare  subiectivă, corespunde modificării energiei relative a luminii, ca energie vibrațională ΔW_ν={(h)*(Δν)}.

    Substanța  și  lumina  au  energie  absolută  doar  față  de  sistemul  absolut  de  referință  .  

    Energia totală reală a Universului este unică și corespunde sistemului de referință absolut, sistem în care energia totală este minimă (tinzând către zero), comparativ cu toate celelalte sisteme de referință inerțiale.

    Energia totală relativă este cu atât mai mare, cu cât viteza relativă a sistemului de referință inerțial luat în considerare, față de sistemul de referință absolut, este mai mare, în ceea ce privește substanța. Energia totală a tuturor fotonilor rămâne constantă, indiferent de vitezele relative, suma aporturilor de energie datorate mișcărilor relative fiind nulă.

    ΣW_v=Σ{{m{v_a+[v_b#a]*[cos(α_cv)]}²/2}} și ΣW_ν=Σ{{h{ν_a}*{c_a+[v_b#a]*[cos(α_cv)]}/{c_a}}}.

Singurul sistem obiectiv de referință este sistemul absolut de referință, adică sistemul în care energia cinetică totală a Universului este minimă. Vorbim de calcule, care sunt preponderant subiective, deci relative, căci realitatea, unică fiind, este obiectivă, deci absolută,

002.06.) Bilateralitatea situației fotonilor

    În procesul de deplasare a fotonului, vorbind de energie relativă, apar două situații distincte:

    1) ε=ct. & μ=ct. => λ=ct. & ν=f(RIRS) => E_ν=hν=var.

c_v={c₀+v*cos(α_cv)} & λ=ct.=(c₀/ν₀)=(c_v/ν_v) => c₀/ν₀={c₀+v*cos(α_cv)}/ν_v =>  ν_vc₀=ν₀c₀+v*cos(α_cv).

W_ν0=hν₀ & W_νv=hν_v => ν_v=ν₀{c₀+v*cos(α_cv)}/c₀ =>   hν_v=hν₀{c₀+v*cos(α_cv)}/c₀

 pentru α_cv=0 => hν_v=hν₀[(c₀+v)/c₀]. =>  W_ν=var.

  1a))  Frecvența de undă (ν) a unui foton , deci  pasul fotonului, se menține constantă atâta timp cât nu se schimbă sistemul de referință inerțial. Este vorba de frecvența de generare a fotonului, de către dipol, fiind vorba de un puls de vibrație, nu de oscilații, deci nu este vorba de faptul că fotonul ar fi o undă.

   2)  ε=var. & μ=var. => λ=var. & ν=ct. => E_ν=hν=ct.

=> c₀={1/√(ε_r0*μ_r0)]}, c_v={1/[√(ε_rv*μ_rv)]}, ν=c₀/λ₀=c_v/λ_v

=> λ_v=λ₀√(ε_rvμ_rv/ε_r0μ_r0).   =>     W_ν=ct.

  2a))   Lungimea de undă (λ) a unui foton se menține constantă atâta timp cât nu se schimbă mediul prin care trece fotonul.

     ꝏ)  Pentru a fi riguroși, corect ar trebui scris (W_ν)=(h/2)*(2ν), adică (W_ν)=(h₀)*(2ν), lungimea fotonului fiind l=(λ/2), deci (W_ν)=(h/2)*[c/(λ/2)], știind că avem formula (λ/2)/(2πr)=(c/u), pentru nivelul orbital 1, și având (λ/2)=(c*T) și (2πr)=(u*T).  (( (λ/2)/(2πr)=(c/u) ))                  

   ꝏa))  În medii omogene, deci și în vid, fotonii de deplasează rectiliniu, iar în medii neomogene fotonii se deplasează pe linii curbe, în funcție de variațiile permeabilității și permitivității.

002.07.)  Fotonii

    Fotonii pot fi produși doar de către dipoli. Protonul este ”mama”, electronul este ”tatăl”, iar  fotonul este ”copilul” (băiețelul). Nici electronii singuri, în lipsa protonilor, și nici protonii singuri, în lipsa electronilor, nu pot produce (emite) fotoni și, evident, nici nu pot înghiți (absorbi) fotoni.

    Atomul este un tun care trage cu fotoni (cu viteza Maxwell). Fotonul este produs în urma unui proces lipsit de oscilații, deci care nu produce unde, ci produce corpusculi cu formă de undă, adică cu o cocoașă de câmp electric, pe o axă transversală, și cu o altă dublă semi-cocoașă de câmp magnetic, pe cealaltă axă transversală, cocoașe dispuse pe lungimea fotonului cu o diferență de poziționare de un sfert de undă, mărimea intensității unui câmp corespunzând mărimii variației intensității celuilalt câmp, astfel fotonul fiind un monolit. Fotonii sunt proiectile, deci sunt exclusiv corpusculi, la fel ca și electronii și protonii. Electronii și protonii, pe de o parte, sunt câmp electric radial static; iar fotonii, pe de altă parte, sunt câmp electro-magnetic transversal static. Fotonii nu sunt unde, deci nu se propagă; ci sunt corpusculi, deci se deplasează.

    Fotonii nu se pot ciocni nici între ei, pe de o parte, deoarece câmpurile electric și magnetic din care sunt formați nu au linii de câmp longitudinale pe direcția de deplasare, deci nu pot exercita forțe, și nu se pot ciocni nici cu electronii sau cu protonii, deci nici cu nucleele atomilor, pe de altă parte, deoarece, datorită variațiile de permitivitate și de permeabilitate, îi ocolesc, la fel cum șarpele ocolește ariciul, de ex.. Fotonii se deplasează precum niște șerpi, prin mediul eterogen. În vid fotonii se deplasează rectiliniu, la fel ca și protonii și electronii care nu interacționează cu alte particule cu câmp radial, dar mediul real fiind o continuă variație tridimensională a densității materiei, fotonii se deplasează pe o linie curbă oarecare, linie definită de variația permeabilității și permitivității mediului. Fotonii nu au masă.

   E_α=E_Max.sin(α), (α)=(kx), H_α=H_Max.sin (α), (α)=(wt). Fals!

   E_α=E_Max.sin(α), (α)=(kx), H_α=H_Max.cos(α), (α)=(wt). Corect!

002.08.)  Viteza luminii.   

   Referitor  la  viteză  ,  pentru  fotoni  nu  există  sistem  de  referință  ,  ci  condiții  de  mediu  . Pentru  corpusculul  (foton  ,  proton  ,  electron ) aflat  în  mișcare  față  de  mediul  înconjurător  .  Viteza  relativă  crește valoarea  densității   câmpurilor electronilor  și  protonilor ,  deci  contribuie  la  valoarea  locală  a  ε_i  și  μ_i  .  viteza  relativă  a  corpurilor  influențează  mărimea  permitivității   și  permeabilității  ,  deci  viteza  relativă  și  câmpurile electronilor  și  protonilor  dau  valoarea  locală  a  ε_i  și  μ_i  ,  deci  a  vitezei  locale  a  luminii .  Principiul  constanței  vitezei  luminii  este  fals  ,  deci  tot  ceea  ce  derivă  din  el  este  fals  :

      Pentru  electron  și  proton  :  m=constant  ,  v=variabil

   E_v=mv²/2  ( variabil )  ;  v=u=√(2E_v/m)  ( constant )  ;  Δv=(u±w)

      Pentru  foton  :  h=constant  ,  ν=variabil

   E_v=hν  ( constant )  ;  v=c_i=√(ε_iμ_i) ( variabil )  ;  Δv=(c_i±w)

   Vidul  nu  există  în  realitate .  Vidul  este  doar  în  Universul  fără  substanță   ,  deci  implicit  și  fără  lumină  ,  deci  fără  mișcare  ,  deci  cu  ε_i  și  μ_i  unice  peste  tot  .

   Câmpurile electrice ale particulelor elementare electrice umplu cosmosul electro-material, așa cum câmpurile magnetice ale particulelor elementare magnetice umplu cosmosul magneto-material. Aceasta înseamnă că modificarea vitezei de deplasarea în spațiu corespunde modificării densității de câmp, deci corespunde modificării de permitivitate electrică (ε) și de permeabilitate magnetică (μ), deci corespunde modificării vitezei pe care o poate avea lumina. Facem excepție de modificările de permitivitate și de permeabilitate cauzate de aglomerările de materie (ca substanță) . Prin urmare, diferențele de viteză ale sursei și observatorului față de sistemul absolut de referință, adică viteza relativă dintre sursă și observator, la urma urmei, se concretizează în modificarea lungimii de undă a fotonilor, de la sursă și până la observator, nu într-o diferență de viteză a fotonilor, diferență a lungimii de undă cauzată de modificarea vitezei posibile a luminii, la sursă lumina având o viteză , iar la observator având altă viteză, indiferent de direcția de deplasare, doar mărimea vitezei contând. Având ε=f(v) și ν=f(v), rezultă că avem c=f(v), respectiv  : c_i≠f(c±v_i) ; c_i=f(ε_i, μ_i) ; ε_i=f(v_i) ; μ_i=f(v_i) ; c_i=√(ε_iμ_i)  ;  deci:

   Sursă: c_s=1/{[(ε₀μ₀)*(ε_sμ_s)]}, λ_s=c_s/ν

   Drum: c_d=1/{[(ε₀μ₀)*(ε_dμ_d)]}, λ_d=c_d/ν

   Observator: c_o=1/{[(ε₀μ₀)*(ε_oμ_o)]}, λ_o=c_o/ν

Viteza absolută a luminii, deci viteza luminii față de sistemul de referință absolut, aceasta fiind o viteză reală, este cea mai mare, deși este mai mică decât viteza luminii în spațiul cu adevărat vid, deci lipsit de materie, aceasta fiind o viteză teoretică, vitezele relative fiind mai mici decât aceasta. Referitor la compunerea vitezelor, aceasta de face conform formulei nerelativiste de compunere a vitezelor, diferența de viteză dintre doi fotoni care se deplasează în același sens fiind nulă, iar diferența de viteză dintre doi fotoni care se deplasează în sens contrar fiind dublul vitezei luminii, de viteza luminii corespunzătoare mediului respectiv vorbind, deci de o viteză care depinde de permeabilitatea și permitivitatea care definesc  locul prin care trec fotonii luați în discuție. În vid viteza luminii are valoarea cea mai mare (c={1/[ε₀*μ₀]^1/2}=2,997924*10⁸ m/s) și, evident, nu depinde de mișcarea sursei sau de mișcarea observatorului, doar că în vid nu există nici lumină, nici sursă și nici observator, vidul fiind doar o închipuire pur teoretică. În spațiul real viteza luminii depinde de permitivitatea și de permeabilitatea mediului prin care trece fotonul la un moment dat (c_v={1/[(ε₀*μ₀)*(ε_v*μ_v)]^1/2}˂2,997924*10⁸ m/s), acestea depinzând de viteza v a sistemului de referință inerțial relativ față de sistemul de referință absolut.

002.09.) Postulatele

1.)  Primul postulat al lui Ion D. MATEI:

   Absolut toate legile proceselor care guvernează manifestarea substanței și luminii în spațiu și timp sunt unice și general valabile pentru toți atomii din Univers, deci se formulează la fel în toate sistemele de referință inerțiale, pentru sine fiecare particulă elementară, respectiv  fiecare atom, fiind centrul Universului. Legile  sunt  aceleași  ,  dar  ε_i  și  μ_i  diferă  ,  deci  fenomenele  nu  sunt  identice  .

2,)  Al doilea postulat al lui Ion D. MATEI:

   Viteza luminii în vid nu are aceeași valoare în toate sistemele de referință inerțiale, chiar dacă, da, are aceeași valoare în toate direcțiile, în fiecare sistem de referință în parte, adică, da, depinde de mișcarea relativă a sursei și observatorului, dar aceasta din cauza modificării permitivității și permeabilității, ca efect al deplasării față de sistemul de referință absolut, nu ca rezultat al compunerii vitezelor. Viteza luminii nu depinde de sistemul de referință, ci depinde de permitivitatea și permeabilitatea mediului prin care trece fotonul la un moment dat, acestea depinzând de viteza sistemului inerțial relativ de referință față de sistemul absolut de referință, deci depinzând de viteza de deplasare a sursei față de observator, la urma urmei, pe de o parte, dar pe de altă parte, nedepinzând de direcția de deplasare.

3.)  Al treilea postulat al lui Ion D. MATEI:

   a)   O unitate de măsură universal valabilă a distanței este lungimea de undă a fotonului, a unui anumit fel de fotoni (la alegere), în sistemul de referință al emitorului (al atomului care îl emite, al sursei),

   b)   o unitatea de măsură universal valabilă a duratei este perioada undei fotonului, a unui anumit fel de fotoni (la alegere), în sistemul de referință al emitorului (atomului care îl emite, al sursei), și

   c)   o unitatea de măsură universal valabilă a energiei este energia fotonului, a unui anumit fel de fotoni (la alegere), în sistemul de referință al emitorului (atomului care îl emite, al sursei).

   u)   punctul de origine al unui sistem de referință universal valabil este însăși centrul de greutate al atomului, al oricărui atom, iar

   v)   mijlocul universal valabil de măsurare este însăși fotonul, oricare foton.

Încheierea                      Maxwell-Newton-Galilei

   [∂²E_y/∂x²]+[∂²E_y/∂y²]+[∂²E_y/∂z²]-(1/c²)*[∂²E_y/∂t²]=0, E_y=E_m*sin(kx-wt),

   [∂²H_z/∂x²]+[∂²H_z/∂y²]+[∂²H_z/∂z²]-(1/c²)*[∂²H_z/∂t²]=0, H_z=H_m*cos(kx-wt),

 (x²+y²+z²)-(0)=(d²)                        OR

                                    Minkowschi-Einstein-Lorentz   

[∂²E_y/∂x²]+[∂²E_y/∂y²]+[∂²E_y/∂z²]+(1/c²)*[∂²E_y/∂t²]=???, E_y=E_m*sin(kx*?-wt*?),

   [∂²B_z/∂x²]+[∂²B_z/∂y²]+[∂²B_z/∂z²]+(1/c²)*[∂²B_z/∂t²]=???, B_z=B_m*sin(kx*?-wt*?),

 (x²+y²+z²)-(c²t²)=(d²)  ?????????????????   etc..      ???

…

Concluzia

Matematica, matematica elementară, ca și realitatea, spune:

      „Teoria Relativității, a lui Einstein, este falsă.”   Final

 

   Pentru  informații  suplimentare  ,  vă  rog  să  spicuiți  cartea 

” The  Truth  Has  Won  ! ”   ,  2778  pagini  , 

 aflată  la  adresa  Microsoft  OneDrive  :

 ”Adevărul   a   Învins”.pdf